23140

Luminița, satul în care localnicii sunt alimentați cu apă sărată pentru că nu au solicitat serviciile Eco Drill

Localnicii din satul constănțean Luminița se chinuie să convingă autoritățile ca în loc de apă sărată la robinet să primească, totuși, apă potabilă. Sătenii nu-și pot adăpa nici măcar animalele din orgadă, atât de sărată este apa. Reprezentanții primăriei Corbu, de care aparține Luminița, nu au găsit nicio soluție pentru alimentarea așezării cu apă potabilă. Iar Direcția de Sănătate Publică din Constanța a descoperit abia acum că, de patru ani, în sat există rețea de alimentare cu apă, neautorizată.

Toate curțile din satul Luminița sunt dotate cu robineți din care curge apă sărată. Situația durează de mai bine de patru ani iar cele peste 100  de suflete din sat beau și se spală cu apă plată cumpărată de la magazin. Când ajungi în sat, ești înconjurat de oamenii locului. Se opresc de la treburile din gospodărie și povestesc ce îi doare pe ei mai mult. Apa sărată de care nu pot scăpa. “Grădina o udăm cu apa asta, dar se usucă tot. Animalele beau aceeași apă.. O folosim la spălat rufe dar se îngălbenesc. Piesele de la mașina de spălat, nu mai zic, apa sărată sparge robineții. Nu știm de ce e sărată, poate știu specialiștii. Am intrebat, dar nimeni nu știe nimic de la ce și cum”, explică Florentina Voicu.

Abonații din Luminița taxați cu 2,50 lei pentru apa sărată de la robinet

Oamenii au pus niște filtre pe conducte în speranța că apa se va îndulci. Degeaba. Rețeaua de apă din sat ar fi fost construită prin colaborarea unei fabrici de ciment din zonă și a primăriei comunei Corbu. Proiectul ar fi costat peste un milioan de lei. “A fost o perioadă, la început, când ne luau 2,50 lei pe mc de apă sarată. Apoi, au renunțat să ne mai ia banii, și-au dat seama că aia nu e apă potabilă. Nici de pus varză nu e bună”, spune, indignată, o bătrână. Iar Aurica Chirichescu se plânge și ea. “Două mașini de spălat am stricat, apă nu pot să dau la păsări, mă duc să iau tocmai din vale apă, să omor păsările? Și la porci la fel, cum să le dau apă sărată?

Rețeaua de apă fără avize sanitare 

Domnul Vasile Poteleanu este consilier local al comunei Corbu. Locuiește chiar în sat. Demonstrativ, bea apa sărată și o scuipă imediat. “Este foarte sărată, e improprie consumului uman. Dacă speli un copil, i se usucă pielea, se exfoliază.  Avem probleme când udăm și grădinile, pământul rămâne albit din cauza sărăturii. La păsări, la animale, să le dai, cu timpul încep să aibă afecțiuni, să se îmbolnăvească din cauza conținutului foarte mare de sare”, își dă consilierul cu părerea. Vasile Poteleanu face de mult demersuri la primăria Corbu pentru oamenii din Luminița. “Cred că atunci când rețeaua a fost dată în folosință ar fi trebuit să existe niște buletine ale apei, niște avize sanitare ca să poată fi dat drumul către populație. Tot am făcut reclamații, am sesizat primăria. Așa a rămas”, spune, necăjit, de față cu consătenii, politicianul local.

“Momentan, nu avem nicio soluție”

Mergem la primăria Corbu, de unde ar trebui să vină vestea minune pentru locuitorii din Luminița. Primarul nu-i, iar viceprimarul, Cornel Marin, are răspunsul pregătit. Puțurile săpate la diverse adâncimi ar fi  scos la iveală doar apă sărată, deși comuna este așezată între două lacuri cu apă dulce.  Spune sec: “Momentan, nu avem nicio soluție. Consiliul Local a decis, pentru toți copiii între 1 an și 3 ani am cumpărat apă plată la 2 litri și le dăm pentru pentru a nu se îmbolnăvi. Iar ceilalți adulți, trebuie să se descurce”. Cu o mostră de apă sărată de la robinet am ajuns la Direcția  de Sănătate Publică din Constanța, rugând specialiștii să efectueze determinările chimice și, eventual, bacteriologice. Răspunsul îl vom primi în câteva zile însă cu această ocazie reprezentanții instituției au aflat, în premieră, despre rețeaua de apă din satul Lumina. Specialiștii au promis că vor face verificări la fața locului.

Sursă – http://www.evz.ro/luminita-satul-in-care-la-robinet-curge-apa-sarata.html

Mai mult
2-semnal-de-alarma-pentru-calitatea-apei

Nitratii, nitritii si bolile pe care le poți contacta în lipsa unui foraj

Odata ingerati, nitratii se transforma in nitriti – substante care in urma contactului cu microflora bacteriana a stomacului, devin mult mai toxice decat nitratii.

„In situatii deosebite, se poate ajunge la formarea de nitrozamine, substante implicate in aparitia unor forme de cancer. In acelasi timp, nitratii formeaza compusi stabili cu hemoglobina, dand nastere unui compus stabil – methemoglobina, reducand capacitatea hemoglobinei de a transporta oxigen, consecinta fiind aparitia unei stari de hipoxie celulara, tisulara, cu efecte asupra starii de sanatate care merg de la cele mai simple – reprezentate de cefalee – la cele grave, precum cianoza severa sau chiar decesul, mai ales la sugarii care consuma apa care contine peste 10 mg de nitrati la litru”.

Methemoglobinemia la sugari este cunoscuta ca „blue baby syndrome” – „sindromul albastru al nou-nascutului”, fiind considerat, in prezent, a fi produsul unui numar de factori, putand fi inclus oricare factor care produce probleme gastrice, cum ar fi diareea infectioasa, intoleranta la anumite proteine, intoxicatia cu metale grele etc. Nitratii, in cazul in care se numara printre factorii implicati, sunt in cele mai multe cazuri ingerati de copiii mici, prin intermediul apei potabile contaminate cu nitrati in cantitati crescute. Din pacate, nici macar fierberea apei de baut nu constituie o solutie, ci din contra, procesul are drept rezultat doar cresterea concentratiei de nitrati si, implicit, a toxicitatii.

Un raport de sanatate si mediu pentru 2010-2011 al Centrului National de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar a concluzionat ca, in Romania, „in perioada 1984-1995, s-au inregistrat la nivel national 2.346 de cazuri de methemoglobinemie la copii sub un an si 80 de decese. Iar in perioada 1997-2005, la nivel national se inregistrau 3.314 cazuri de methemoglobinemie acuta infantila, cu o rata medie anuala de 368 de cazuri”.

In ceea ce priveste repartitia pe regiuni, Raportul indica faptul ca judetele din Moldova au detinut monopolul, cu 69% din cazuri, in 2010, respectiv 60%, in 2011. Cauza principala este data de compozitia solului, in special in nordul Moldovei, la care se adauga conditiile igienico-sanitare si de amplasare a fantanilor, precum si utilizarea pe scara larga a substantelor fertilizante pe baza de azot in agricultura. Nu in ultimul rand, desi literatura de specialitate prezinta un risc mai mare la sexul masculin, cele mai multe imbolnaviri s-au inregistrat la fete.

„Trebuie luat in considerare numarul mare de fantani publice cu acest risc, deoarece de regula, de la acestea se aprovizioneaza un numar mare de persoane aflate in stari diferite fiziologice sau patologice, cu diferite grade de vulnerabilitate”.

Mai mult
construire une maison

Programul “Prima casă” ar putea fi suplimentat cu 250 milioane de lei deci apelați cu încredere la Eco Drill

Ministerul Finanţelor Publice (MFP) propune suplimentarea plafonului alocat pe anul 2016 pentru programul guvernamental “Prima casă” cu încă 250 de milioane de lei, ca urmare a solicitărilor transmise de băncile înregistrate în program, se arată într-un comunicat al Ministerului.

‘MFP propune suplimentarea plafonului alocat pe anul 2016 pentru programul guvernamental “Prima casă”, cu 250 de milioane de lei, ca urmare a solicitărilor transmise de băncile înregistrate în Program. Nivelul plafonului suplimentar de garantare pentru 2016 este fundamentat de perioada scurtă rămasă până la finalul anului. Decizia suplimentării a fost luată ca urmare a ritmului intens şi susţinut de acordare a garanţiilor, care demonstrează interesul şi angajamentul în creştere atât la nivelul finanţatorilor, cât şi al beneficiarilor’, se menţionează în comunicat.

Potrivit documentului, în perioada ianuarie-septembrie 2016, au fost acordate 27.329 de garanţii, în valoare totală de 2,6 miliarde de lei.

Plafonul de garanţii alocat anul acesta pentru Prima casă a mai fost suplimentat de două ori cu câte 500 de milioane de lei, astfel că plafonul total de garantare pe anul 2016 a ajuns la 2,69 miliarde de lei.

‘În cadrul Programului, rata creditelor neperformante este de 0,3%, din totalul garanţiilor acordate. Până în prezent au fost executate 498 de garanţii’, se mai arată în comunicat.

Din 2009, când a fost lansat Programul Prima casă şi până la finalul lunii septembrie 2016, au fost acordate 198.365 de garanţii, în valoare totală de 16,96 miliarde de lei, pentru finanţări în valoare de aproximativ 34 de miliarde de lei.

Ministrul Finanţelor, Anca Dragu, a anunţat miercuri că se analizează posibilitatea suplimentării sumelor pentru Programul “Prima Casă” pentru sfârşitul anului şi a precizat că este surprinsă de cererea mare din acest an.

“Pentru sfârşitul acestui an, într-adevăr există cerere. Analizăm acum în ce măsură este o cerere reală. (…) Practic, acum suntem la nivelul de anul trecut cu sumele pentru Programul ‘Prima Casă’. Sinceră să fiu, nu mă aşteptam să fie cerere suplimentară în 2016 faţă de 2015. În 2015 am avut 200 de milioane nefolosite. Această cerere foarte mare pe 2016 ne surprinde pe toţi participanţii la piaţă. Analizăm în ce măsură e posibil şi fezabil să avem o suplimentare acum iar pentru 2017 şi anii următori sumele vor fi disponibile”, a spus Dragu, la Palatul Victoria.

Ea a adăugat că strategia pe cinci ani referitoare la evoluţia Programului “Prima Casă” va fi aprobată în săptămânile viitoare în Guvern printr-un memorandum.

“Şi pentru ‘Prima Casă’ am constatat că e nevoie de predictibilitate. Am văzut evoluţia cererilor, au fost vârfuri în anumite luni, corelate cu anumite evenimente. De aceea, am propus o strategie pe cinci ani astfel încât atât persoanele fizice, cât şi constructorii sau cei care deţin locuinţe şi vor să le vândă să-şi poată face un proiect pe mai mult de un an”, a explicat Anca Dragu.

Dobânzile la creditele Prima Casă ar putea fi diferenţiate, de anul viitor, în funcţie de vechimea locuinţei, în sensul reducerii de către bănci a marjei aplicate creditelor pentru locuinţele mai noi de cinci ani, a declarat recent ministrul Finanţelor Publice, Anca Dragu.

Ministerul Finanţelor a prezentat Guvernului o notă informativă referitoare la strategia programului pentru următorii cinci ani care prevede, printre altele, reducerea procentului de garantare pentru locuinţele mai vechi de cinci ani, de la 50% la 40%, începând de anul viitor.

“În momentul în care garanţia statului este mai mică, ar putea fi o influenţă asupra preţului. (…) Dar băncile ar putea reduce marja pentru locuinţele noi”, a explicat Dragu.

Potrivit acesteia, avansul va rămâne la 5%. În prezent, dobânda maximă pe care băncile o pot percepe pentru creditele Prima Casă este formată din ROBOR la trei luni, plus o marjă fixă de 2 puncte procentuale. Ministrul Finanţelor a dat de înţeles că această marjă nu va fi modificată.

Totodată, ministrul Finanţelor a menţionat că strategia programului va fi aprobată de Guvernul actual prin memorandum sau prin Hotărâre de Guvern. De asemenea, şi plafonul pentru anul viitor, de 2 miliarde de lei, va fi aprobat tot de actualul Guvern, pentru a fi disponibil începând cu data de 1 ianuarie 2017.

Strategia propusă de Finanţe presupune un plafon de garanţii de 2 miliarde de lei în primi doi ani şi de 1,5 miliarde de lei pentru ultimii trei ani.

Mai mult
a6

În fiecare an mor peste 3 milioane de oameni de sete sau din cauza bolilor provocate de consumul apei contaminate.

Apa este un element al Naturii cu care suntem atât de obişnuiţi încât adesea, noi oamenii am început să o banalizăm fără să vrem. Totuşi, la o privire mai atentă, reiese importanţa majoră a apei nu doar în continuarea vieţii pe Terra, ci şi în viitoarele configuraţii politico-economice. Toate semnalele, cercetările şi studiile în domeniu indică acelaşi viitor sumbru. Pur şi simplu oamenii se vor război pentru resursele naturale de apă dulce. Indiferent de costurile şi tragediile aferent. Din nefericire, importanţa apei depăşeşte puterea de conştientizare a oamenilor. Şi în plus, schimbările extreme ale climei coroborate cu dispariţia treptată a rezervelor de apă dulce, constituie un cocktail perfect pentru noi şi noi războaie.

Aţi auzit de Hidropolitică?
Acum câteva decenii, termenul de geopolitică începea să fie tot mai familiar maselor de oameni. Însă despre hidropolitică nu discutau decât câteva minţi vizionare, minţi care activau de regulă în celebrele think-tank-uri care desluşesc şi generează iţele politicilor internaţionale asupra resurselor naturale. „Tatăl” termenului de hidropolitică a fost profesorul John Waterbury, a cărui lucrare intitulată „Hydropolitics of the Nile Valley” este şi astăzi de mare actualitate.
Conform definiţiei oficiale, hidropolitica ar fi „studiul sistematic asupra conflictelor şi cooperării dintre ţări cu privire la cantitatea şi calitatea resurselor de apă culce transfrontalieră”. Subiectul este deosebit de sensibil, complex şi complicat deoarece implică nu numai subiectivismul unei părţi în defavoarea alteia, dar şi sursele locale şi regionale de apă, presiunea unei populaţii umane în creştere continuă, degradarea mediului ambiant, poluarea apelor şi mai ales schimbările climatice.
Prin simplă definiţie, apa este cea mai strategică resursă naturală la nivel global, şi încă din timpuri istorice, absenţa ei a dus de fiecare dată la importante conflicte armate. Astăzi, în contextul internaţional deosebit de tensionat şi volatil, scăderea resurselor de apă dulce coroborată cu creşterea cererii pentru apă, nimeni nu se mai îndoieşte că aparent banala apă va deveni curând „petrolul viitorului”, adică o resursă naturală atât de importantă încât se vor duce războaie pentru ea.
Şi iată cum rata de dezvoltare haotică şi iresponsabilă a omenirii va face, printre altele, ca unele ţări precum Brazilia, Canada, Rusia, Norvegia, Chile şi Peru, care au resurse de apă dulce din abundenţă, să devină cele mai bogate ţări din lume. Conform datelor unui congres al UN Water Development Report din anul 2003 indica cu date şi studii pertinente că peste 20 de ani, cantitatea de apă dulce exploatabilă din întreaga lume va scădea cu aproximativ 30%. Acesta în condiţiile în care la ora actuală circa 40% din populaţia globală nu are apă pentru o minimă igienă corporală…
Numai în anul 2000, mai mult de 2, 2 milioane de oameni au murit de sete sau din cauza bolilor provocate de consumul apei contaminate. Ori în aceste condiţii, în care apa a ajuns să nu mai fie suficientă pentur băut şi spălat, nicidecum pentru irigaţii, izbucnirea unor războaie incontrolabile este doar o chestiune de timp.
Din nefericire, două mari scenarii de coşmar tind să prindă contur: rezervele strategice e apă dulce scad, şi schimbările climatice au intrat pe o turnură ireversibilă şi tot mai extremă în manifestări. O secetă cumplită şi generalizată este asemenea unui joc de domino apocaliptic.
Generează în serie nelinişti, rebeliuni armate, stări anarhice, conflicte locale şi regionale. Experţii de calibru ai geopoliticilor actuale avertizează deja în termeni duri cu privire la iminenţa unor adevărate „războaie pentru apă” care vor viza controlul bazinelor şi izvoarelor râurilor şi fluviilor, răscoale populare generate de foamete şi alimentate de creşterea astronomică a preţului alimentelor, nomadism şi migraţie în masă, de mari proporţii ale unor popoare şi naţiuni întregi care vor fugi (ghiciţi unde?- Europa şi America de Nord vor fi cele mai căutate destinaţii ale acestor disperaţi ai sorţii) din calea secetei, foametei şi războaielor.
Migraţiile acestea masive şi necontrolate vor genera fără doar şi poate răsturnări ale ordinii sociale din ţările vizate de imigranţii foamei şi setei, precum şi de o creştere fără precedent a violenţelor contra imigranţilor, a xenofobiei şi rasismului. La o primă estimare, valurile uriaşe de nomazi vor porni din zone întinse ale Africii, Asiei de sud-est şi sud-vest, precum şi din America de Sud.
Sărăcimea disperată de foame va asalta pur şi simplu ţările dezvoltate economic sau pe cele bogate în resurse naturale de ape. Iar România este (încă) una dintre acele ţări norocoase care au o reţea hidrografică consistentă şi se bucură de un regim satisfăcător al precipitaţiilor.
Când ne vom războii pentru apă ?
La prima vedere, cea mai mare parte a apelor dulci provine din precipitaţii, care sub presiunea încălzirii globale îşi păstrează totuşi o cifră constantă, de circa 40.000 de kilometri cubi anual pe Terra. Doar că cea mai mare parte a precipitaţiilor la nivel global, cad în Groenlanda, Antarctica, Siberia şi bazinul Amazonului şi Congoului.
Adică în vaste zone extrem de puţin populate şi locuite de oameni. Nordul şi sudul Africii, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu, adică zonele cele mai populate, sunt în general lipsite de precipitaţii suficiente. Cererea de apă face lumea să se învârtă…
O scurtă privire în istorie ne mai dezvăluie nişte date nu tocmai liniştitoare. Multe civilizaţii srăvechi au fost afectate de secete prelungite şi lipsa apei. Situaţia a dus invariabil la războaie şi mari migraţii.
Criza alimentelor şi a apei a dus şi la războaie mai recente, precum invazia Japoniei în Manciuria anului 1931 şi invazia Germaniei naziste în Polonia. Mai recent, majoritatea războaielor sunt provocate cel mai adesea de lipsa apei şi alimentelor, nu de cauzele religioase sau culturale.
Războiul recent din Sudan a avut ca principală cauză accesul la apă. Conflictul dintre sudul animisto-creştin şi partea de nord musulmană nu s-a bazat foarte mult pe disputele religioase din Sudan. Astfele de tensiuni se vor amplifica pe viitor în regiunile şi aşa lovite de lipsa apei, resursa vitală pentru agricultură şi creşterea animalelor. În plus, marea majoritate a aoamenilro crede cu nonşalanţă că schimbările clomatice extreme vor duce doar la dispariţia calotelor glaciare arctice şi antarctice, creşterea nivelului mărilor şi dispariţia urşilor polari.
Din nefericire lucrurile stau cu mult mai grav decât par la prima vedere. Schimbările climatice sunt atât de extreme şi de imprevizibile încât vor afecta puternic resursele şi nevoile primare ale întregii civilizaţii umane actuale: hrana, apa, fertilitatea solului şi energia.
Creşterea nivelului mărilor şi oceanelor din următorii 30 de ani va şterge pur şi simplu toate zonele locuite costiere, distrugând oraşe mari, drumuri, poduri, căi ferate, porturi, conducte, rafinării şi centrale energetice.
Scăderea regimului pluviometric şi secetele prelungite vor duce la apariţia unor valuri de zeci de milioane de „refugiaţi ai climei” cum li se spune deja. Intensificarea furtunilor, uraganelor, tornadelor şi taifunurilor vor distruge recoltele, vor creşte rata incendiilor de vegetaţie şi de pădure, vor provoca inundaţii şi vor distruge infrastructura şi locuinţele ridicate de oameni.
Nimeni nu poate prezice cu acurateţe cât de mult va pierde civilizaţia umană în aceste fenomene cumulate, însă cu siguranţă că pierderile vor fi atât de mari şi schimbările atât de complexe, încât vor apărea nu doar alianţe geopolitice noi, ci şi state noi pe hartă.
Cele mai mari pierderi umane şi ale biodiversităţii cadrului natural vor avea loc în Africa unde agricultura se bazează pe ploile sezoniere care nu vor mai fi deloc sezoniere, precum şi în state cum sunt China, India, Pakistan, state ale căror graniţe se vor muta înn funcţie de rezervele de apă dulce. Valurile de căldură şi secetele prelungite vor diminua fluxul de apă al râurilor şi fluviilor. Lacurile vor seca primele. Iar sistemele de irigaţii şi hidrocentralele vor fi puternic afectate.
Ca fapt notabil şi demn de reţinut, când un val de căldură fără precedent  din anul 2010 a decimat toate recoltele agricole ale Rusiei, preţul global al grâului şi implicit al pâinii a atins niveluri fără precedent îndeosebi în statele din nordul Africii şi Orientul Mijlociu.
Cum autorităţile locale nu au putut ajuta cu nimic populaţia disperată, aceasta a ieşit în stradă, iar temerea unei foamete iminente, peste care s-a surpapus ura socială asupra regimurilor autocrate, s-au dovedit a fi adevăratele cauze care au stat la originea deja celebrelor fenomene cunoscute sub termenul de Primăveri Arabe.
Războaiele pentru resursele de apă pot izbucni oricând între statele vecine care au graniţa sub forma unui râu sau cursul de apă respectiv izvorăşte pe teritoriul unui stat şi traversează apoi alte state. Când se adaugă şi factorul demografic accelerat, conflictul este deja gata!
Spre exemplu, Orientul Mijlociu deţine doar 1% din rezervele globale de apă dulce, în timp ce în aceeaşi regiune trăieşte circa 7% din populaţia lumii. Conflictele cu privire la apă pot avea loc şi în interiorul unei ţări, cum sunt conflictele tot mai dese dintre fermierii şi agricultorii aceleiaşi ţări şi conaţionalii lor din domeniul industrial. În această situaţie, conflictul are ca miză direcţia de folosire a apei, în industrie sau în agricultură şi creşterea animalelor?
Conform experţilor în domeniul conflictelor internaţionale pentru apă, un focar extremd e instabil este reprezentat tot de Orientul Mijlociu. Aici, cursurile fluviilor Tigru şi Eufrat străbat Turcia, Siria şi Irakul. Tensiunile la nivel diplomatic sunt deosebit de ridicate, iar cauza o reprezintă tot accesul la apă. Apele râului Iordan sunt iarăşi un motiv de războaie iminente dintre Israel, Autoritatea Palestiniană, Liban şi Iordania.
Un conflict latent mocneşte şi între Egipt şi Etiopia, iar miza o reprezintă apele Nilului.
Alte zone cu potenţial ridicat de război sunt cele din Asia, unde China, India, Pakistanul, Thailanda şi Burma împart deloc paşnic unele dintre cele mai mari fluvii ale lumii.
Situaţia este cum nu se poate mai dificilă pentru absolut toate ţările şi naţiunile lumii, iar România nu este nici ea în afara conflictelor care au ca obiect accesul la rezervele de apă. Cât de bine va ieşi ţara noastră din această ecuaţie dificilă, va depinde nu doar de clasa politică, ci şi de cetăţenii ei, care vor trebui să conştientizeze cât mai bine aceste realităţi pe care nu le putem evita.
Sursă descoperă.ro
Mai mult
ccc

De ce ignoram utilitatea apei de ploaie?

De peste un deceniu, diverse organizații și instituții publice avertizează că încet, dar sigur ne îndreptăm spre o criză mondială a resurselor de apă potabilă. În primul rând, am ajuns să utilizăm mai multă apă pentru procesele industriale decât pentru necesitățile de bază ale vieții umane. După care ne facem vinovați de poluarea din ce în ce mai drastică a resurselor de apă proaspătă.

Conform specialiștilor în mediu de la Universitatea Drexel, în SUA și în Marea Britanie studiile arată că locuitorii orașelor utilizează în jur de 30% din apa potabilă pentru WC. Practic, trăgând apa la toaletă, după consumarea necesităților fiziologice, nu facem decât să irosim degeaba o cantitate de apă care e mult mai necesară în alimentație, de exemplu.

Costurile pentru apa potabilă din orașe sunt uriașe: de la instalațiile de aducțiune și tratare până la rețelele de transport, inclusiv toată energia și resursele consumate, vorbim de sume extrem de mari, care afectează bugetul fiecărei familii. La care se adaugă și gradul de poluare cauzat de toate procesele care asigură apa potabilă.

În căutarea soluțiilor de reducere a utilizării ineficiente a apei potabile, cercetătorii de la Drexel au analizat patru metropole americane (Philadelphia, New York, Seattle și Chicago). Mai exact, au vrut să vadă cât de fezabilă ar fi implementarea sistemelor de captare și utilizare a apei de ploaie, care să înlocuiască apa potabilă în WC-uri.

Principalul realizator al studiului, Nathan Rostad, afirmă că sectorul construcțiilor schimbă total circuitul apei de ploaie. În zonele urbanizate, apa de ploaie nu se mai infliltrează în sol sau nu mai ajunge pe cale naturală în râurile din apropiere. Dimpotrivă, în orașe este nevoie de crearea unei infrastructuri de canalizare, de cele mai multe ori comună cu aceea de preluare a reziduurilor menajere.

Rețeaua de canalizare, dacă nu beneficiază de mentenanță permanentă (și costisitoare), duce de multe ori la inundații și deversări ale apelor uzate în râurile din apropiere, provocând poluarea mediului înconjurător și chiar a zonelor locuite de oameni. Oare nu mai bine s-ar investi în utilizarea inteligentă a acestei ape de ploaie?

Pentru aceasta, specialiștii de la Drexel au analizat cantitatea medie a ploilor care cad în zonele celor patru mari orașe. Pe lângă care au introdus în modelul matematic și numărul de locuitori, dispersia acestora și tipurile de construcții în care locuiesc (pentru a vedea în ce măsură clădirile sau acoperișurile acestora pot fi adaptate pentru preluarea apei de ploaie).

Rezultatul a fost peste așteptări: dacă pentru o familie de trei persoane ar exista un spațiu de stocare a apei de ploaie de circa 1.000 galoane (circa 3.700 de litri), într-un an de zile consumul de apă potabilă pentru ”operațiunile” necesare la WC ar scădea cu 80%. Iar costurile pentru factura de apă ar scădea cu un sfert. Mai mult, conform diverselor modele, s-ar putea reduce riscurile inundațiilor cu 40% în medie, ceea ce înseamnă alte economii substanțiale pentru municipalitate.

Într-un fel, studiul celor de la Drexel încearcă să tragă un semnal de alarmă în sectorul construcțiilor și infrastructurii urbanistice, domenii în care recuperarea apei de ploaie ar trebui să devină un capitol esențial. Deocamdată, doar în țările civilizate există un minim interes pentru recuperarea apei de ploaie, dar asta cel mai mult în sectorul caselor, nu al blocurilor de locuințe/birouri. Mă aștept ca arhitecții și proiectanții să ”ridice mănușa” cât mai repede și să găsească soluții cât mai ingenioase pentru această provocare.

 

Mai mult
incalzire-electrica-prin-pardoseala

10 metode prin care poţi păstra locuinţa încălzită mai mult timp în această iarnă dacă nu ai pompe de căldură

În Marea Britanie, de exemplu, oamenii încep să folosească centrala începând cu luna octombrie şi se folosesc de ea zilnic, până în martie sau aprilie. Acest eveniment coincide cu trecerea la ora de iarnă, cu scăderea temperaturilor şi, mai ales, cu un cuantum ridicat al facturilor de căldură.

Încălzirea locuinţelor reprezintă peste 70% din întreaga energie consumată într-o locuinţă, de aceea pompele de căldură de la Eco Drill sunt soluția ideală pentru dumneavoastră.

Dacă nu ați reușit, totuși, să apelați la echipa Eco Drill, aici se regăsesc 10 metode prin care casa poate fi încălzită şi în alte moduri:

1.  Foloseşte draperiile

Înlătură draperiile şi lasă soarele să pătrundă în casă, dar atunci când se înserează,  poziţionează-le în faţa geamului, căci vor acţiona ca un strat izolant, care va menţine căldura în casă.

2. Foloseşte cronometrele centralei electrice

Membrii Centrului de Energie Sustenabilă din Marea Britanie susţin că programarea centralei pentru a începe să funcţioneze un pic mai devreme decât de obicei, de exemplu cu 30 de minute mai devreme de momentul în care te trezeşti, dar setată la o temperatură mai mică, reprezintă un aspect mult mai avantajos decât dacă centrală începe să funcţioneze atunci când te trezeşti şi este setată la o temperatură mai ridicată. Acest lucru se datorează faptului că centrala funcţionează la o viteză constantă dacă este setată la o temperatură de 20 sau 30 de grade Celsius.

3. Mută canapaeaua

Poate fi extrem de plăcut să ai canapeaua poziţionată în imediata apropiere a caloriferului, dar aceasta absoarbe căldura care ar fi putut încălzi întreaga cameră. Prin mutarea acesteia de lângă calorifer, aerul cald poate circula liber.

4. Perfecţionează izolaţiile

Atunci când locuinţa începe să se încălzească, 25% din căldură este eliminată prin acoperiş. Acest lucru poate fi evitat printr-o izolare de 25 de cm în interiorul podului. De asemenea, căldura este pierdută şi prin pereţi. Cu toate că izolarea acestora nu este atât de convenabilă financiar precum este cea anterioară, pe termen lung, însă, beneficiile vor fi resimţite, căci valoarea facturilor va scădea, iar acest lucru se va simţi în timp.

5. Izolează sursele de căldură

Dacă ai un rezervor de apă caldă, asigură-te că este perfect izolat. Acest lucru va face ca apa să fie păstrată caldă mult mai mult timp şi vor fi reduse şi costurile pentru încălzire.

6.  Setează o temperatură mai mică

Organizaţia Internaţională a Sănătăţii a recomandat setarea temperaturii la o minimă de 21 grade Celsius, dar Serviciul Britanic de Sănătate Publică a considerat că temperatura de 18 grade Celsius este cea mai potrivită şi ajută şi la o scădere a cuantumului facturilor.

7. Izolează uşile pe care nu le foloseşti, ferestrele şi eventualele crăpături

Poţi face acest lucru cu costuri minime, cauciucul cu care poţi face acest lucru fiind destul de ieftin şi uşor de instalat.

8. Instalează un radiator termostatic

Cercetătorii de la Universitatea din Salford au ajuns la concluzia că instalarea unor sisteme de control ale căldurii şi a unui radiator termostatic salvează până la 40% din energie, comparativ cu o casă care nu dispune de aceste facilităţi. Acest sistem funcţionează prin posibilitatea de a putea controla momentul în care începe încălzirea propriu-zisă a casei, astfel că vei consuma energie doar atât când vei avea nevoie de câldură. Noi termostate inteligente pot fi controlate prin intermediul dispozitivelor, astfel că poţi porni centrala electrică atunci când te afli în drum spre casă.

9. Upgradează-ţi centrala electrică

Dacă centrala ta are o vechime mai mare de 10 ani, poate că este timpul că o înlocuieşti cu un model mult mai eficient. Însă, în funcţie de tipul centralei, poţi economisi prin folosirea unui condensator, care foloseşte mult mai puţină energie în timp ce produce acelaşi nivel de căldură.

10. Reflectă căldura

Panourile radiante de căldură sunt relativ ieftine, uşor de instalat şi asigură păstrarea căldurii emanate de către centrală. Acestea funcţionează prin reflectarea căldurii înapoi, în cameră.

Sursă IFL Science

Mai mult
14563427_1144918525599417_7004641554853893319_n

„Căldură din pământ“, pentru întreaga locuinţă, cu o investiţie mai mică decât o mașină la mâna a doua.

Lipsa gazului metan din multe dintre zonele ţării poate fi suplinită de energia geotermală, considerată de specialişti una dintre cele mai ieftine modalităţi de încălzire a locuinţei. Centrala geotermală „transportă” căldura pământului din adâncuri direct în casă. Potrivit specialiștilor Eco Drill şi distribuitorilor de astfel de instalaţii, aceste sisteme permit economii de 90% în procesul de răcire al clădirilor, iar costurile de operare faţă de sistemele de climatizare electrice şi centralele pe bază de combustibili fosili  sunt mai mici cu 70%. Potenţialul geotermal al solului poate fi fructificat atât termic, cât şi electric. O centrală electrică geotermală presupune în mod obligatoriu existenţa unor foraje de mare adâncime, ceea ce duce la o creştere semnificativă a investiţiei.

Sistemul de “extragere a căldurii din pământ” începe cu pompele termice geotermale formate din trei părţi: unitatea de schimb de căldură cu solul, pompa termică propriu-zisă şi sistemul de alimentare cu aer. Colectoarele sistemelor pentru extragerea energiei geotermale sunt formate din ţevi PE (polietilenă), aranjate în spirală, ce pot fi dispuse atât pe orizontală, în situaţia în care se optează pentru îngroparea lor la o adâncime de aproximativ 1,2-1,5 metri, cât şi pe verticală, dacă sunt introduse în puţuri de mare adâncime. Proprietăţile polietilenei permit acestor sisteme să reziste la temperaturi cuprinse între -55 şi + 600°C. Prin colectoare circulă, în sistem închis, un amestec de apă şi antigel ce preia căldura din sol şi o transferă pompei de căldură.

Aceasta din urmă concentrează căldura preluată din sol pe care apoi o introduce în circuitul caloriferelor din locuinţă. În funcţie de climat, suprafaţa disponibilă şi de puterea sistemului, circuitul geotermal poate fi configurat în mai multe feluri, iar odată instalat acest circuit nu necesită întreţinere. Temperatura înregistrată în primii patru metri ai scoarţei terestre este cuprinsă între 10°-16°C. Acest nivel e puţin mai ridicat decât temperatura aerului din timpul iernii şi mai scăzut decât cea a aerului vara. Iarna, pompa transmite căldura acumulată de fluid în cadrul sistemului de alimentare cu aer. Vara, procesul este inversat, iar căldura eliminată din interiorul clădirii poate fi folosită la încălzirea apei, constituind o sursă gratuită de apă caldă.
Investiţia, în funcţie de suprafaţa care trebuie încălzită
Preţul de pornire al acestor instalaţii începe de la câteva mii de euro şi poate depăşi cu uşurinţă 40.000 de euro. Diferenţa este făcută de suprafaţa ce trebuie încălzită şi de adâncimea la care este îngropat sistemul de colectare. Dacă acesta din urmă se află la doi-trei metri adâncime, apa din ţevi nu se încălzeşte mai mult de 10˚C, situaţie în care sistemul va trebui să consume energie electrică sau gaz pentru a creşte temperatura apei înainte să fie pompată în calorifere. Apa scoasă la suprafaţă dintr-un puţ aflat la 2.500 metri adâncime are 70 de grade, temperatură apropiată de cea din calorifere pe timp de iarnă. În medie, investiţia ce trebuie făcută pentru acoperirea necesarului termic din timpul anotimpului rece, dar şi pentru asigurarea răcorii de peste vară se cifrează în jurul valorii de 15.000 de euro pentru o casă de 250 metri pătraţi, suprafaţă egală cu cea a trei apartamente cu trei camere.

Chiar dacă pare mare, amortizarea investiţiei se poate realiza şi în mai puţin de cinci ani.  Potenţialul termic anual al României din surse geotermale a fost evaluat la 7 PJ (petajoules), de opt ori mai puţin decât se poate obţine cu ajutorul energiei solare. Cu toate acestea, echivalentul termic al celor 7 PJ (7 x1015 Joules) este de 1,67 milioane gigacalorii, de trei ori mai mult decât se livrează prin reţeaua municipiului Cluj-Napoca într-o iarnă nu prea geroasă. Altfel spus, oricât de aspre ar fi lunile de iarnă, energia geotermală ce s-ar putea obţine ar fi suficientă pentru încălzirea a cel puţin 300.000 de locuinţe.

Zonele cu cel mai mare potenţial geotermal sunt Câmpia de Sud şi cea de Vest. Paradoxal sau nu, judeţele din aceste două regiuni sunt cel mai slab dezvoltate în ceea priveşte acoperirea cu reţele de gaze naturale.

Mai mult
14352326_1107660205991916_6629059540738038978_o

Încălzirea unui apartament mai ieftină decât abonamentul la ziar?

Azi 90%, poate peste 90% din casele din Islanda sunt încălzite cu apă geotermală. Avem sere încălzite: aproximativ 20 de hectare de sere în Islanda”, a declarat Arni Ragnarsson, inginer geotermalist. Astfel încãlzirea unui apartament se face la preţul unui abonament de revistă. “Ziarul mă costă 40 de euro în fiecare lună, iar încălzirea casei (200 mp – n.n.) costă 50-55 euro pe lună”, a precizat dr. Pall Valdimarsson, profesor geotermalist.

De asemenea, este important de știut că Islanda este o ţară insulară nordică aflată între Atlanticul de Nord şi Oceanul Arctic şi s-a aflat sub suveranitate daneză până la 1 decembrie 1918. Recent, a intrat în lumina reflectoarelor datorită echipei de fotbal care a făcut minuni la Campionatul European de Fotbal 2016 unde a reuşit să ajungă până în sferturile competiţiei, unde a fost învinsă de echipa naţională de fotbal a Franţei, gazda turneului.

Ţara a fost aproape de falimentul cu opt ani în urmă, dar şi-a revenit spectaculos şi, cu toate că nu face parte din Uniunea Europeană, are o soliditate economică foarte bună (creştere economică de 3,5% şi şomaj de 4%). Soluţia a fost cura de austeritate însă spre deosebire de ţări precum Grecia sau Spania, Islanda a compensat majorările de impozite devalorizând moneda sa, fapt care a stimulat exporturile.
Istoric, economia Islandei a depins mult de pescuit, care încă furnizează 40% din veniturile din exporturi şi implică 7% din forţa de muncă, potrivit Wikipedia.
Islanda nu are armată, iar conform Indicelui Global al Păcii⁠, Islanda este cea mai paşnică ţară din lume, datorită lipsei forţelor armate, criminalităţii reduse, şi nivelului ridicat de stabilitate socio-politică.
Cu toate acestea, Islanda este o ţară unde locuitorii îşi încuie rar casele şi maşinile, potrivit unui turist care a povestit experienţa sa pe site-ul googlygooeys.com
Islanda nu are niciun local McDonalds. Toate au fost închise in timpul crizei din 2009 şi nu s-au mai deschis.De asemenea, nu există cazinouri, Starbucks şi nici autostradă, potrivit economistului Magnús Sveinn Helgason.
Mai mult
apa-cu-bacterii

ATENȚIE – 68% din apa plată vândută în magazine colcăie de bacterii

Libertatea a verificat 19 sortimente de apă dintr-un supermaket, la Direcția Sanitară Veterinară (DSV) București. Rezultatele pe care le deținem sunt dezastruoase: 11 sticle depășesc limita admisă de bacterii prezente în apă. Trei dintre ele depăşesc limita admisă de 15 ori, adică colcăie de microorganisme.

Din punct de vedere tehnic, testul se referă exclusiv la numărul de bacterii conţinut de un mililitru de apa plată de băut, test repetat de două ori: odată la temperatura de 22 de grade Celsius, apoi la 37 de grade Celsius. La primul test apa nu trebuie să conţină mai mult de 100 de microorganisme (100 ufc/ml), iar la al doilea, standardul este de 20 de microroganisme (20 ufc/ml).

Limita admisă este depăşită şi de 15 ori!

Am luat 19 sticle de pe raft şi le-am dus la DSV. Printre sortimentele testate au fost și trei de import, una dintre ele, San Benedetto, Italia, fiind „apă necurată” campioană, în sesnul că depășește limita de bacterii de 15 ori!

Din cele 19 sticle, doar 8 au trecut testul de curăţenie. Asta însemană că 68% din apa din magazine colcăie de bacterii!

Este uimitor că după scandalul din primăvară, când Autoritatea Națională pentru Protecția Consuamtorului (ANPC) a depistat cinci sortimente de apă cu depășiri ale normelor admise, nici până astăzi situația nu s-a ameliorat, iar românilor li se vinde în continuare otravă pe post de apă de băut.

Ținând cont de datele acestea, întrebarea este  – De ce încă nu ne folosim exclusiv de apa forată de EcoDrill, de la mai bine de 500 de metri adâncime, unde este lipsită de bacterii și impurități? De ce continuăm să ne ucidem familiile cu bună știință când salvarea stă chiar în mâinile noastre, apelând la numărul de telefon – 0749 861 105 ?

Mai mult
bbb

Apa, secretul bunei functionari a organismului

Suntem facuti din apa, aproape 65% din tot ceea ce reprezentam noi ca fiinte umane este apa. Ne nastem din apa pe care apoi o pierdem progresiv pe masura ce inaintam in varsta. Asa se explica ca un embrion uman este 97% apa, la nastere nou nascutul este format din 90% apa, copilul mic contine 80% apa, acelasi copil la varsta scolara va avea un procent de 70% apa, urmand ca la varsta adulta sa ramana cu doar 60-65% apa din greutatea corporala.

Procentul de apa mai difera si in functie de sex si procentul de grasime al organismului. Astfel, pentru ca femeile au un procent mai ridicat de grasime (dispuse la nivelul mainilor, soldurilor si la nivelul tesutului cellular adipos subcutanat) decat barbatii, ele vor avea in medie cu 5% mai putina apa decat barbatii de aceeasi varsta. Aceasta se datoreaza faptului ca tesutul gras este dotat cu capacitatea de a retine o cantitate foarte mica de apa, fapt ce explica reducerea continutului hidric al organismului.

Apa reprezinta mediul in care se desfasoara toate reactiile biologice si chimice din organism, avand ca rezultat producerea de caldura si energie, reactii ce sustin metabolismul necesar vietii. Pentru ca aceste reactii sa poata avea loc este necesar ca substantele sa fie dizolvate in apa, altfel nu se pot desface in ioni iar reactiile nu pot avea loc.

Dar sa vedem care este rolul apei in organismul uman si de ce este esentiala pentru o buna functionare a acestuia.

-intra in compozitia tuturor organelor si le ajuta sa-si faca functia. Sangele contine 90% apa, muschii 75%, creierul 83%, plamanii 86%,rinichii 83%, ochii 95%, oasele 22% apa. Rinichii au nevoie de apa pentru a putea filtra sangele, aparatul digestiv are nevoie de apa pentru digestie, pielea are nevoie de apa pentru a se pastra neteda si sanatoasa, oasele pentru a-si mentine elasticitatea si taria.

-vehiculeaza prin sange si limfa oxigenul si elementele nutritive care organe.

-ajuta la eliminarea deseurilor metabolice prin rinichi, lucru imposibil de realizat in lipsa unei cantiatti de apa pe post de conductor.

-participa la formarea celulelor si la procesul de crestere al organismului.

-ajuta la termoreglare mentinand constanta temperatura corpului. Cand corpul este supraincalzit (vara sau in puseele de febra) elimina prin transpiratie caldura care prisoseste, iar iarna, cand corpul sufera de frig, se adapteaza pentru a tine sangele cald in jurul organelor vitale, facand ca capilarele sa se contracte pentru a economisi pierderile de apa.

Ce se intampla in lipsa apei?

-Pierderea de apa declanseaza reflexul de sete, asta inseamna ca a inceput deja procesul de deshidratare si organismul sufera. Se poate intampla, insa, ca senzatia de sete sa nu functioneze, sa fie inhibata de anumiti factori cum ar fi varsta, dereglarile hormonale sau un stil de viata haotic, dar asta nu inseamna ca organismul nu are nevoie de hidratare. In plus, un creier deshidratat si obosit refuza sa mai trimita semnalele corespunzatoare de sete. De aceea este nevoie de un consum de apa calculat la anumite interval de timp indiferent daca ne este sete sau nu.

-Afectarea creierului. Cercetatorii britanici au dovedit ca deshidratarea cauzeaza micsorarea dimensiunilor creierului dar ca acesta revine la normal imediat dupa consumarea a cateva pahare cu apa. Atunci cand pierdem apa este afectata buna functionare a creierului si a sistemului nervos, ceea ce duce la aparitia unor dezechilibre pe care le resimtim ca stari de nervozitate, irascibilitate si anxietate, stare de oboseala, epuizare si incapacitatea de a ne concentra. Pentru ca un creier deshidratat nu poate gandi sau procesa informatia in mod corect scad performantele intelectuale, memoria de scurta durata fiind alterata la o scadere de numai 2% a apei din corp.

-Plamanii isi incetinesc activitatea limitand astfel pierderile de apa prin respiratie. Apare dificultatea in a respira, organele nu mai sunt oxigenate corespunzator functionand in avarie, apar ametelile si starea generala proasta.

-Aparitia constipatiei si scaderea cantitatii de urina eliminate. In lipsa apei fecalele devin uscate si tari, foarte greu de eliminat manifestandu-se prin dureri abdominale si eliberarea toxinelor in sange. Urina devine prea concentrata, inchisa la culoare si limitata cantitativ, traducand afectarea rinichilor care nu au suficienta apa pentru a elimina deseurile metabolice. Aceasta urina concentrata favorizeaza cristalizarea moleculelor de calciu, oxalati si acid uric, adica formarea calculilor renali.

-Uscarea pielii si a mucoaselor. Pielea isi pierde elasticitatea si fermitatea, se rideaza usor si se poate descuama. Apare senzatia de “gura uscata”, buzele se inrosesc si crapa, saliva devine lipicioasa. Scade presiunea in globii oculari, ochii nu mai pot produce lacrimi, apare senzatia de “nisip in ochi”.

-Cefalea poate aparea datorita scaderii fluxului de oxigen catre creier si o irigare insuficienta a acestuia. Deshidratarea ar putea fi si cauza aparitiei migrenelor. S-a dovedit ca cea mai buna abordare a durerilor de cap este sa se bea cate un pahar cu apa din 10 in 10 minute, in timpul unei ore.

-Oboseala dupa servirea mesei. Daca procesul digestiei incepe pe un fond carential de apa, sangele se ingroasa si, pentru a se hidrata trage apa din organelle vitale (deshidratandu-le) pentru a se putea realiza digestia, asa se explica de ce, dupa masa, ne simtim obositi si fara vlaga. Daca bem un pahar cu apa inainte de masa digestia se va face fara dificultate si ne vom simti plini de energie.

-Cand organismul este foarte deshidratat nu mai poate asigura necesarul de apa necesar circulatiei sangelui caz in care poate aparea starea de soc, halucinatii, stare care poate culmina cu lesin, coma si chiar deces.

– Apa este viata si in lipsa ei viata inceteaza. Daca un organism poate supravietui fara hrana mai multe saptamani, fara apa se stinge in 3 zile. Pierderea a mai mult de 15% din apa organismului duce la moartea acestuia. Suntem mai mult de 65% formati din apa, astfel ca incetam din viata daca procentul de apa din organismul nostru se reduce la 50%.

In concluzie, beti apa, alegeti apa in loc de orice alt lichid propus in semn de socializare, de consolare, de invioare sau de revigorare, pentru ca apa este cea mai buna bautura din lume. Celulele umane nu sunt alcatuite din sucuri, ceaiuri, cafea sau bere ci doar din apa. Apa este cea mai ieftina bautura, este mereu accesibila, nu ingrasa, nu are efecte adverse, este perfecta…si este vitala. Alegeti apa inaintea oricarui alt medicament, veti fi uimiti de puterea sa curative. Este elixirul vietii.

Beti un pahar cu apa inainte de un efort intelectual sau de un examen si veti fi sigur ca creierul va lucra cu eficienta maxima. Apa este bautura cu care se recomanda sa incheiati si sa va incepeti ziua, un pahar cu apa dimineata pe stomacul gol va ajuta la eliberarea toxinelor acumulate peste noapte. un pahar cu apa inainte de masa va ajuta digestia, va accentua metabolismul si va ajuta ficatul sa filtreze mai usor toxinele. Apa este primul ajutor cand aveti vreo durere, emotie sau suferinta, apa vindeca si racoreste, da energie corpului si hraneste spiritul, este raspunsul la mai toate intrebarile fara raspuns.

Mai mult