Ştim mai multe lucruri despre galaxii aflate la ani lumină de noi şi atât de puţine despre ce se află la câţiva kilometri sub scoarţa Pământului. Acesta este motivul pentru care în anii ’70 cercetătorii sovietici au decis să sape cea mai mare groapă din lume.

Au avut nevoie de 24 de ani în care au săpat, cu unele întreruperi, în scoarţa Pământului şi au creat Groapa de foraj de la Kola. Aceasta are 12.261 kilometri adâncime, deci este mai adâncă decât orice punct al oceanelor şi este situată în peninsula cu acelaşi nume.

Groapa este rezultatul unei săpături făcute de experţii URSS, într-un proiect ambiţios prin care se dorea să se ajungă cât mai aproape de miezul Pământului.

Ideea a fost propusă în anul 1962 şi repartizată Consiliului Știintific Interdepartamental pentru Studiul Interiorului Pamântului şi pentru Foraje de Mare Adâncime. Trei ani mai târziu a fost ales şi locul pentru foraj, la zece kilometri vest de oraşul Zapolyarny.

Pe 24 mai 1970 a început forajul în Peninsula Kola, fiind folosite un “Uralmash-4E” şi un “Uralmash-15000” ca instrumente.

În ciuda demersurilor ştiinţifice istorice ale cercetătorilor sovietici, ei nu au reuşit să ajungă nici măcar până la mantaua Pământului, adâncimea gropii reprezentând doar 0,002% din adâncimea totală care trebuie parcursă până la centrul planetei noastre.

La cea mai mare adâncime, temperaturile din groapa forată depăşesc 180 de grade, aproape dublu faţă de estimările specialiştilor, fapt ce a făcut imposibilă continuarea forajului. Lucrul a fost oprit integral în anul 1994.

Descoperirile lor au fost însă unele pe măsura efortului. Oamenii de ştiinţă au găsit fosile microscopice ale unor organisme unicelulare (vechi de peste 2 miliarde de ani) la 7 kilometri adâncime. Ei au găsit totodată, apă, lucru care i-a surprins având în vedere că se credea că la o astfel de adâncime nu ar exista apa. Lichidul provenea chiar din rocile minerale.

Acum, groapa de foraj este astupată cu un capac din metal şi poate fi găsită cu greu printre ruinele vechii staţii de cercetare.

 

Sursă – omofon.com