Apele de suprafaţă diferă după foarte multe caracteristici: debitul şi variaţiile sale (la cele curgătoare), temperatura, concentraţia şi natura substanţelor dizolvate sau aflate în suspensie, conţinutul biologic şi microbiologic, fiecare masă de apă lichidă cu albia ei şivieţuitoarele din ea fiind un ecosistem distinct.

Totodată, apele dulci de suprafaţă au şi numeroase caractere comune: spre deosebire de cele subterane, ele sunt de regulă mai puţin mineralizate, mai bogate în elemente biologice, mai influenţabile de către alţi factori (naturali şi antropici), mai uşor poluabile, mai puţin stabile în caracteristici, dar totodată au şi capacităţi mai crescute de a-şi automenţine calitatea.

Apele subterane obținute prin forajele executate de echipa EcoDrill Foraje sunt o sursă importantă deoarece, spre deosebire de apele de suprafaţă, cele subterane sunt de regulă mai puţin sau deloc poluate şi pot fi potabilizate cu măsuri minimale, uneori doar cu dezinfecţie sau fără vreo prelucrare. Prin ape subterane se înţeleg apele care circulă în porii şi în fisurile rocilor, în interiorul scoarţei terestre. Apa subterană provine din infiltraţia directă a precipitaţiilor atmosferice, din infiltrarea apei de suprafaţă prin malurile permeabile ale râurilor şi lacurilor, din condensarea vaporilor de apă în porii rocilor subterane. După modul de cantonare şi scurgere în subteran, pânzele sau cursurile de apă subterană pot fi:

•cursuri subterane în roci fisurate sau carst;

•strate acvifere freatice, de mică adâncime (până la cca. 40 m), cantonate în roci granulare, fără a fi sub influenţa directă a apelor de suprafaţă din vecinătate, sau alimentatepe cale artificială din ape de suprafaţă;

•strate acvifere de mare adâncime (peste cca. 40 m), cantonate în roci granulare, fără a fi sub influenţa directă a apelor de suprafaţă. Aceste din urmă pot fi obținute doar prin tehnologia utilizată de EcoDrill Foraje – ei forează până la 500 metri adâncime;

•izvoare provenite din stratele subterane care ies la suprafaţă datorită condiţiilor geomorfologice locale;

•straturi de apă constituite din nisipuri de dune maritime. Sursele de apă subterană pot fi cu nivel liber (freatic) sau sub presiune. Un strat acvifer este cu nivel liber în cazul când la execuţia unui foraj, apa rămâne la nivelu la care a fost întâlnită; stratele acvifere mai adânci sunt, în general, sub presiune, fapt constatat la executarea unui foraj prin ridicarea apei la un nivel superior celui la care a fost întâlnită. Stratul de apă subterană se numeşte artezian dacă apa din foraj ajunge în mod natural la suprafaţa terenului, şi ascendent dacă nivelul apei rămâne în foraj sub nivelul terenului. Apele subterane, datorită calităţii lor, se pot întrebuinţa direct pentru scopuri de alimentare cu apă potabilă a centrelor populate şi a unităţilor industriei alimentare, pe când apele de suprafaţă, din râuri şi lacuri, atunci când se folosesc trebuiesă fie tratate înainte de utilizare.

• Probleme de calitate a apelor subterane

Factorii care influenţează calitatea apelor subterane sunt în mare parte identici cu cei ce influenţează calitatea apelor de suprafaţă. Apele meteorice aduc aport de gaze dizolvate atmosferice (oxigen, azot, dioxid de carbon, hidrogen sulfurat etc.) şi minerale dizolvate (bicarbonaţi şi sulfaţi de calciu şi magneziu dizolvaţi din roci; azotaţi şi cloruri de sodiu, potasiu, calciu şi magneziu dizolvate din sol şi detritusuri organice; săruri de fier şi mangan). Utilizările casnice fac să ajungă în apa subterană, prin intermediul exfiltrărilor din tancuri septice sau canalizări neetanşe, precum şi din infiltrarea din apele de suprafaţă, detergenţi, azotaţi, sulfaţi şi alţi produşi de degradare a substanţelor organice, săruri şi ioni dizolvaţi din reţeaua de apă potabilă, precum şi compuşi organici solubili. Utilizările industriale ale apelor generează ajungerea în apele subterane a diverselor săruri dizolvate în ape uzate industriale ce se infiltrează în sol din apele de suprafaţă poluate. Agricultura generează aport de săruri din apa de irigaţie. Depozitele de gunoi aduc aport de produşi organici de descompunere, substanţe chimice solubile, gaze solubile, săruri provenite din cenuşă. Poluarea apelor subterane în România este prezentă într-un procent foarte mare de surse care nu ar trebui folosite, dar ignoranţa şi lipsa de alternative perpetuează folosirea de fântâni şi izvoare necorespunzătoare.