Monthly Archives: ianuarie

Fermierii romani au inceput sa se bazeze tot mai mult pe tehnologia de ultima generatie in materie de agricultura, reusind sa obtina recolte mai mari pe suprafete mai mici. Totul incepe cu un foraj de calitate de la EcoDrill.

Argumentele pentru aceasta afirmatie sunt chiar productiile medii obtinute de agricultori in diverse regiuni ale tarii.

De exemplu, in judetul Mures, suprafata cultivata cu porumb a scazut in 2016 la 72.231 ha, comparativ cu 2015, atunci cand erau lucrate cu porumb 75.386 de hectare. In ceea ce priveste productia medie, in 2016 fermierii mureseni au reusit sa obtina 6.236 kg/ha la porumb, o cantitate net superioara fata de cea obtinuta in 2015 – 4.616 kg/ha, conform datelor Directiei Agricole Judetene Mures.

In anul 2016 comparativ cu anul 2015, cresteri de productii s-au inregistrat la urmatoarele culturi: grau – 4.297 kg/ha, porumb – 6.236 kg/ha, floarea – soarelui 2.600 kg/ha – 29% fata de anul 2015, rapita – 3.282 kg/ha -12%, soia – 2.529kg/ha – 33%, struguri – 4.104 kg/ha – 65%, fructe din livezi 11.762 -54 %,legume 17.164-25 %, potrivit DAJ Mures.

De asemenea, si in judetul Salaj suprafata cultivata cu grau s-a diminuat, de la 8.175 ha in 2015 la 7.951 ha anul trecut. Productia medie la grau, in 2016, a fost de 3.200 kg/ha, in crestere fata de recolta obtinuta in 2015 si anume de 2.885 kg/ha. Pentru cultura porumbului, suprafata insamantata in judetul Salaj a crescut in 2016 la 26.529 ha fata de 25.543 ha, cat se inregistra in 2015. Si aici, fermierii au inregistrat productii medii mai mari, de pana la 3.300 kg.ha.

Si in judetul Maramures, fermierii au insamantat anul trecut suprafete mai mici de grau (3.687 ha – 2016), in comparatie cu 2015 – 3.744 ha. In ceea ce priveste porumbul, suprafetele cultivate anul trecut au fost in linii mari cam aceleasi, mai exact in jur de 18.550 ha. In schimb, suprafete mai mari culvate s-au inregistrat la legume 2.369 ha (2015) si 2.372 ha (2016) si la pomi fructiferi 6.271 ha (2015) si 6.305 ha (2016).

In ceea ce priveste productia medie, fermierii maramureseni au obtinut 3.027 kg/ha in 2016, fata de 2.616 kg/ha in 2015. Recolte mai mari au fost inregistrate si la porumb – 4010 kg/ha in 2016 fata de 3.125 kg/ha in 2015.

In judetul Tulcea, suprafata cultivata cu grau a scazut in 2016 la 62.772 ha, comparativ cu suprafata inregistrata in 2015 – 76.587 ha. Pentru cultura porumbului, suprafata cultivata in 2016 s-a marit cu circa 4 %, pana la 65.300 ha, fata de suprafata cultivata in 2015 de 62.600 ha. Suprafete mai mari cultivate au fost si la culturile de orz, floarea soarelui si rapita.

Din punct de vedere al productiilor, fermierii tulceni au obtinut anul trecut o productie medie de circa 4.000 kg/ha, fata de 3.500 kg/ha in 2015. O productie medie mai mare s-a consemnat si la porumb – 3.600 kg/ha in 2016 fata de 3.210 kg/ha in 2015. Scadere ale productiei au fost inregistrate la floarea soarelui (-27%) si la rapita (-4%).

Din totalul agricol al judetului Tulcea de 363.941 ha, 294.840 ha este teren arabil, in anul 2016 fiind cultivate 182.828 ha cereale pentru boabe si 74.385 ha plante oleaginoase, conform datelor DAJ Tulcea.

In judetul Gorj, suprafata de porumb insamantata anul trecut a fost aproape aceeasi cu cea din 2015, respectiv circa 59.800 ha. De asemenea, si la grau suprafetele cultivate s-au mentinut in linii mari aceleasi, in jurul a 9.900 ha.

Productiile medii la hectar atat in 2015 cat si in 2016 au fost in mare parte aceleasi, aproximativ 3.500 kg.ha la culturile de grau. In 2015 productia de porumb a fost afectata de seceta, cand s-au obtinut 1.300 kg boabe/ha.

S-au inregistrat varfuri de productie, in anii 2015 si 2016 la culturile de cereale paioase, respectiv o productie de 6.000 kg/ha, iar in 2016 s-a inregistrat si la cultura de porumb o productie de 6.000 kg/ha, conform datelor DAJ Gorj.

Cele mai multe sonde din câmpia de vest a Banatului au fost forate în anii ’70, iar în prezent acestea se află în patrimoniul Foradex.

Pentru exploatarea lor, societatea cu sediul în Bucureşti, acum în proprietatea unui investitor privat, solicită sume destul de mari. Totuşi, potrivit lui Cornel Dumitraş, edilul-şef al Periamului, există în lege un detaliu care precizează că aceste foraje pot ajunge în proprietatea primărilor.

În urmă cu doi ani, Cornel Dumitraş a luat legătura cu un investitor interesat să construiască un bazin cu apă termală, cu spaţii de cazare şi tratament. Între timp omul de afaceri s-a răzgândit, însă proiectul a rămas în atenţia primarului.

În prezent, acesta a luat legătura cu o firmă de consultanţă din Oradea, pentru ca forajul efectuat în anii ’70 să intre în proprietatea comunei.

În momentul în care demersul se va realiza şi forajul va aparţine localităţii, se va întocmi un proiect pentru obţinerea de fonduri europene în vederea realizării investiţiei.

„Nu am renunţat la idee şi acest proiect este unul dintre cele pe care le doresc materializate. Atât timp cât pe cuprinsul zonei de vest a României există destule sonde cu ape termale, nu văd de ce este nevoie să mergem la vecinii noştri maghiari şi să ne lăsăm banii acolo, când am putea să-i cheltuim la noi”.

Proiectare lacunară şi execuţie „din alt film”, sub ochii celor cu atribuţii în verificarea şi aprobarea documentelor şi execuţiei, Primăria şi Inspectoratul de Stat în Construcţii. Aceştia sunt, la prima vedere, cei mai importanţi factori care au dus la transformarea lucrării, dintr-o perlă a coroanei, într-o tinichea de coada Primăriei.

Bani HU-RO

Amenajarea Dealului Ciuperca s-a conturat în 2011, după ce Primăria a căpătat acces la banii europeni din programul de cooperare transfrontalieră HU-RO. Executivul a atribuit proiectarea lucrării către Poliart SRL, firma arhitectului Daniel Tivadar şi execuţia a ajus la Abed Nego, firma lui Marius Ionaşcu. 1.942.304 euro a fost valoarea totală a investiţiei.

Proiectantul a livrat, în acea primă fază studiul de fezabilitate şi studiul geotehnic al terenului, întocmit de firma Proiect Geo 2003. A primit şi acordul de mediu, în această etapă.

În 2014, după modificarea proiectului european, suprafaţa de amenajat s-a redus. Din plan a dispărut arteziana şi a apărut restaurantul. Firmele contractante au reluat etapa iniţială, Studiul de fezabilitate (SF) şi Studiul geotehnic. Cum lucrarea era deja începută, Agenţia de Protecţia Mediului a refuzat să îşi dea acordul, clasând cererea.

Foraje şi atenţionări

În cadrul Studiul geotehnic s-au făcut 12 foraje la adâncimi cuprinse între şase şi opt metri. Acestea au arătat că iniţial, dealul avea, în profil, un strat vegetal de maxim 0,5 metri aşezat peste argile cenuşii tari, în strat compact, până la adâncimea de şase metri.

S-a făcut apoi şi Studiul de risc natural al terenului. Acesta arată că „amplasamentul este situat la interferenţa zonelor a 3-a (potenţial alunecător redus), a 2-a (potenţial mediu) şi 1-a (potenţial maxim alunecător)”.

Studiul de risc, un document cerut de finanţatorul european, dar cu importanţă minoră în proiectare, din cauza subiectivităţii celui care-l întocmeşte, conţine atenţionări importante: „cu toate că din lucrările geologice executate pe amplasament rezultă că la ora actuală (anterior proiectului n.r.) versantul are asigurată stabilitatea locală, se recomandă şi un Calcul al Stabilităţii versantului. În zonele unde diferenţele de nivel sunt mai mari se recomandă executarea de ziduri de sprijin. La amplasarea construcţiilor pe versant se vor executa foraje geotehnice pe fiecare obiectiv în parte. Ideal ar fi să se execute şi lucrări de îmbunătăţiri funciare în scopul de a capta apa de suprafaţă şi de infiltraţie”.

Cerinţa realizării „Calculelor de stabilitate ale versantului, iar soluţia pentru lucrările de sprijinire vor fi adaptate rezultatelor acestui calcul” apare în mai multe locuri documentaţie, inclusiv în referatul verificatorului, prof. ing. Florian Roman.

Recomandări „uitate”

Doar că în etapa proiectului tehnic de execuţie, cea mai importantă parte a proiectării, nu s-a mai ţinut cont de avertisementele specialiştilor geologi.

„Infrastructura s-a proiectat având la bază studiul geotehnic din aprilie 2014 (cel aferent SF-ului, n.r.)”, se arată în descrierea proiectului tehnic livrat de Poliart SRL Primăriei. Niciun calcul suplimentar de stabilitate a versantului, deci. Asta deşi în Studiul de risc s-a recomandat în mod expres ca fiecare amenajare din proiect să se facă pe baza acestor calcule, „în acord cu cerinţele proiectanţilor de structuri, drumuri şi tehnico-edilitare”.

Acelaşi studiu recomandă, „aducerea pantelor mai mari de 12-14 grade la valori egale sau sub această cifră. Lucrările din această categorie se vor executa obligatoriu cu prin debleiere, pământul rezultat va fi evacuat din incinta perimetrului”. Modul în care s-a respectat această recomandare era vizibil cu ochiul liber – pe alocuri, pantele rezultate după amenajare erau similare unor trasee de căţărat de dificultate redusă.

De asemenea, studiul geotehnic conţine şi recomandările ca aleile să fie protejate cu ziduri de sprijin iar amenajarea să cuprindă „şanţuri şi rigole betonate sau dalate, acoperite cu grătare”.

După cum se ştie, protejarea aleilor s-a făcut cu gabioane şi fără sistem de drenaj.

La „Lucrări de sprijinire”, Studiul de risc arată că „în aceste situaţii se recomandă, în general, să se execute susţineri cu piloţi, coloane barate sau încastrate”, în poziţii determinate de un „proiect de asigurare a stabilităţii taluzurilor şi versanţilor”. Nici proiectul tehnic de execuţie deci nici amenajare nu conţine aşa ceva, s-a preferat o amenajare aşa-zis „elastică” pentru alei. Toate acestea apărea acum, după dezastru.

Instabilitate

Recomandările din studiile preliminare nu se mai regăsesc şi în etapa ulterioară de proiectare, fapt confirmat de mai mulţi experţi. Prof. ing. Roman apreciază că, în situaţia lucrărolor pe terenuri cu risc alunecător, colaborarea dintre geotehnician şi proiectant este esenţială pe tot parcursul lucrării.

„Când ai un astfel de amplasament trebuie să îţi pui întreabarea: e stabil sau nu e stabil? Chiar dacă e stabil în situaţia lui naturală, orice lucrare făcută pe versant înseamnă modificarea configuraţiei versantului. În urma acesteia, poate deveni instabil. Deci trebuie verificată stabilitatea atât pe versantul natural cât şi pe versantul propus. Se schimbă linia terenului în urma lucrărilor. Pe perioada execuţiei este iar un stadiu foarte sensibil. Se fac săpături şi până a le umple cu beton, rezultă în versant nişte gropi care pot destabiliza. Trebuie analizată stabilitatea pe versantul natural, pe versantul mobilat cu clădiri şi în faza intermediară de execuţie. Analiza o fac experţii. Aici nu s-a făcut. În stadiul SF-ului s-a făcut studiul geotehnic şi apoi nu s-a mai făcut deloc studiul de stabilitate. Acesta e de bază, dă siguranţa sau semnul de întrebare. Nimeni nu a băgat în seamă ce am scris eu acolo”, observă verificatorul studiului geotehnic din cadrul SF-ului.

Astfel, studiul detaliat geotehnic al terenului ar fi necesitat îndesirea forajelor, pe puţin dublu faţă de câte s-au făcut. „Lumea în general, nu vrea să facă forajele, sunt scumpe şi analiza datelor ia ceva timp. Dar dacă nu le faci după normative… asta e, s-a executat lucrarea şi s-a produs alunecarea”, comentează un alt expert geolog.

Pământ şi apă…

Dar, în afară de proiectarea lipsită de calcule de stabilitate a versantului, şi executarea propriu-zisă, ridică semne de întrebare. Sunt specialişti care pun alunecarea de teren pe seama faptului că, în loc să care pământul rezultat din excavări afară de pe amplasament, constructorul a preferat să-l aranjeze pe deal. Asta în ciuda avertisementelor din documentaţie, cum că nici măcar „în timpul săpăturilor nu se permite depozitarea pământului pe marginea săpăturii nici măcar temporar, fiind necesar transportul imediat”. De altfel, caietul de sarcini întocmit ulterior prevede cantităţi şi costuri estimate pentru fiecare categorie de săpătură – pentru alei, pentru construcţii sau pentru defişare, de exemplu. Existenţa umpluturii de pământ este relevată de forajele care s-au făcut după alunecare, pentru determinarea soluţiei de consolidare. Acestea au arătat că pe deal, între stratul vegetal de 0,5 m şi argile a apărut un stat de pământ netasat. În unele locuri, mai exact acolo unde s-a produs alunecarea, aceste umpluturi depăşesc cinci metri grosime.

„Aşa ceva nu era permis. Dacă cineva ar vrea umplutură pe deal, ar fi trebuit să fie amenajare în trepte, cu ziduri de sprijin. Dacă lucrarea ar fi fost cu pământ de umplutură, ar fi trebuit făcut un proiect special pentru asta. Ori, original – profilul arată un strat compact de argilă, cu sol vegetal deasupra, în strat subţire. Ce a apărut după, e stratul vegetal cu un strat de cinci metri de umplutură, peste argilă, chiar acolo unde s-a rupt”, arată un specialist geolog.

Ca şi cum greutatea pământului de umplutură nu ar fi de ajuns să o ia la vale cu alei, gabioane şi puncte de belvedere cu tot, în pământ s-au băgat aspersoare, pentru gazon. Cumva, pare evident că o lucrare în zonă cu potenţial de alunecare are nevoie de sisteme de drenaj, nu de adaos de apă în pământ.

Cantitatea arătată de contoarele de apă de pe deal dă de gândit. Nu-i exclus să fi apărut scurgeri care să fi contribuit la îmbibarea solului, care a luat-o la vale pe stratul de argilă.

Despre culpe… va urma

Faţă de aceste informaţii, edilii evită, în continuare să arate spre vinovaţi. „Noi am angajat echipa de proiectare pentru lucrare, care a făcut studiile, care la rândul lor au fost verificate”, spune viceprimarul Mircea Mălan. Acesta insistă că aşteaptă de la expertul timişorean Marin Marin şi de la echipa sa un răspuns. „Până la sfârşitul lui ianuarie au termen să predea expertiza din care să reiasă cauzele alunecării de teren, pe baza analizei documentaţiei tehnice şi a calităţii lucrărilor. Până atunci, nu am ce spune. Fiecare dintre părţile implicate îşi susţine nevinovăţia”, spune Mălan. E de notorietate declaraţia patronului Abed Nego cum că alunecarea de teren de la Ciuperca este un dezastru natural şi că statul ar trebui să plătească consolidarea şi refacerea.

De altfel, bună parte din culpă cade în cârca celor care au avizat documentaţia fără să ia în seamă recomandările insistente referitoare la calculele de stabilitate şi la lucrările de consolidare şi îmbunătăţiri funciare. Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Primăria, prin Serviciul de Autorizare au trecut cu vederea că proiectului tehnic îi lipsesc studiile geotehnice de detaliu, aprobând şi ştampilând, deci, o documentaţie incompletă. În aceste condiţii, devine şi mai greu de împărţit culpa.

Bani, în prostie

„Un versant din ăsta se poate gestiona cu costuri minime dacă-l laşi în pace sau dacă intervii şi faci ce trebuie înainte de a porni el la vale. După ce a pornit singur, bagi bani în prostie să-l mai refaci”, este opinia expertului Florian Roman. Rămâne de văzut ai cui bani se vor băga, în prostie, în stabilizarea dealului şi refacerea amenajării.

Până una, alta, poziţia oficială a Primăriei este că lucrările urgente de consolidare vor fi acoperite de la bugetul oraşului. Ulterior, în funcţie de vinovăţiile care vor fi deduse din expertiză, vicele spune că Primăria se va îndrepta împotriva celor responsabili, pentru recuperarea banilor.

La finele anului 2016, când majoritatea localităţilor rurale sunt racordate la reţeaua de apă curentă, încă mai sunt bârlădeni care nu au văzut în viaţa lor apă la robinete. De fapt, 41% din populaţia Bârladului, circa 30.000 de persoane, se află în această situaţie, apa necesară în gospodărie fiind cărată de la cişmele.

În secolul XXI, când până şi copiii de grădiniţă navighează pe internet cu telefoane şi tablete, la Bârlad, apa curentă este încă un lux. Cel puţin, pentru mulţi dintre cei care locuiesc în cartierele de case. Şi nu vorbim despre două-trei mii de oameni, ci de aproape jumătate din populaţia Bârladului. Mai exact, de 41% dintre locuitori (29.875 de persoane, după cifrele Aquavas), care încă mai cară apă de la cişmele pentru mâncare, igienă şi ce le mai trebuie în gospodărie. Că e vară sau iarnă, că e caniculă sau ger, respectivii trebuie să iasă din casă şi să meargă până la pompa de apă dacă vor să spele o farfurie, să gătească un blid de mâncare ori să facă baie. Ca să nu mai vorbim că nu-şi pot spăla hainele la maşini automate, ci manual, ca în vremurile pe care le credeam de tristă amintire.
O recunosc şi reprezentanţii unicului furnizor de apă potabilă din oraş, SC Aquavas SA, în expunerea de motive a unui proiect de hotărâre aprobat recent de consilierii locali, în care se analizau cheltuielile efectuate cu amenajarea şi întreţinerea cişmelelor/puţurilor situate pe domeniul public al Bârladului. Municipalitatea este pur şi simplu nevoită să găsească soluţii până când şi cei 41% dintre bârlădenii neracordaţi la reţeaua de apă vor beneficia de apă la robinete. Şi cum cei de la Aquavas sunt conştienţi că 90% din reţelele de distribuţie au mai mult de 21 de ani şi sunt confecţionate din materiale de proastă calitate, motiv pentru care conductele cedează mereu, iar bârlădenii rămân ore întregi fără apă la robinete, s-a decis forarea unor puţuri de mare adâncime (peste 80 de metri). Aşa se face că, până în anul 1990, au fost executate 26 de puţuri, iar din 2007 şi până în 2014, au fost forate alte 22 de cişmele. Sunt şi două foraje executate pentru udatul spaţiilor verzi (în Grădina Publică şi în zona Sere).
„Forajele au fost executate de firme specializate, la solicitarea cetăţenilor, finanţate din bugetul local şi aprobate de Consiliul Local Municipal Bârlad. Puţurile sunt amplasate în cvartalele de blocuri şi zone cu case (cartierele Munteni şi Podeni), unde majoritatea locatarilor sunt cu venituri sub salariul mediu pe economie, în special pensionari, şomeri şi familii care trăiesc din venitul minim garantat. În plus, în zonele de case din cartierele Munteni şi Podeni unde au fost executate forajele nu există reţea de alimentare cu apă. În Bârlad, cea mai mare parte din apa furnizată de operator provine din surse de suprafaţă (Cuibul Vulturilor), care are o duritate peste media apelor din România, neputând fi folosită în toate activităţile gospodăreşti. Existenţa puţurilor completează în mod justificat activitatea de furnizare a apei în sistemul existent, având în vedere desele întreruperi de furnizare a apei cauzate de vechimea prea mare şi de calitatea materialelor reţelelor de aducţiune şi de distribuţie”, se arată în documentul menţionat.
Nu în ultimul rând, anexa cuprinde câteva date tehnice: populaţia Bârladului – 73.159 de persoane, consumatorii de apă furnizată de Aquavas – 43.284 de persoane, volumul de apă vândut către populaţie – 377.081 mc, volumul de apă vândut la case – 368.752 mc, volumul total de apă vândută şi contorizată – 440.600 mc, costuri totale – 1.884.229 de lei, venituri totale – 1.941.819 lei, cheltuieli cu amenajarea şi întreţinerea puţurilor în anii 2013-2015 – 290.770,84 lei (din care 266.252,23 lei energie electrică şi 24.418,61 lei întreţinere şi reparaţii), debit mediu/puţ – 12 litri pe minut. Interesant este că preţul mediu al unui metru cub de apă furnizat de puţurile forate se ridică la 2,88 lei, în timp ce pentru apa care curge la robinetele bârlădenilor Aquavas încasează 4,25 lei/mc.

Guvernul a adoptat, in sedinta de joi, o Hotarare care permite monopolului de stat Transelectrica sa ia mai multe masuri extreme, precum intreruperea exporturilor de energie, in caz de situatie extrema, actul normativ fiind propus de ministerele Energiei si Economiei, care au fost notificate miercuri de catre Transelectrica cu privire la iminenta aparitiei unei situatii de criza in functionarea Sistemului Energetic National.

„Hotararea este o masura preventiva si temporara care poate fi aplicata doar in conditiile aparitiei unei situatii de criza pe piata de energie in perioada urmatoare (16 ianuarie – 15 februarie 2017) si doar daca este amenintata siguranta populatiei ori a Sistemului Electroenergetic”. Deci ce ne oprește să apelăm la serviciile renumitei companii Eco Drill Foraje?

Miercuri, 11 ianuarie, compania de stat Transelectrica, un monopol al transportului de energie electrica, a notificat oficial Ministerul Energiei, Ministerul Economiei si Autoritatea Natiionala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE) “cu privire la iminenta aparitiei unei situatii de criza in functionarea SEN”.

Notificarea a fost argumentata de factori precum dprognozele meteorologilor, care indica un nou interval de vreme severa in perioada imediat urmatoare (17 – 20 ianuarie 2017), de deficitul de energie electrica inregistrat din cauza reducerii nivelului Dunarii, debitul acesteia atingand minim fara precedent in ultimii ani (circa 1.800 mc/s), dar si de scaderea rezervelor de apa din marile acumulari hidroenergetice ca urmare a utilizarii acestora la echilibrarea sistemului.

Un alt factor a fost deficitul semnificativ de energie electrica din statele vecine, pe fondul valului de frig care a cuprins regiunea inca din 6 ianuarie. Romania inregistreaza in aceste zile consumuri mari de gaze naturale, de peste 70 de milioane de metri cubi pe zi, si de energie electrica, de peste 9.500 MW la varfurile de consum.

In aceasta situatie, productia de electricitate in parcurile eoliene este deficitara, iar aprovizionarea centralelor pe carbune din Oltenia si Hunedoara a fost ingreunata din cauza transportului dificil al carbunelui.

Ministerul Energiei sustine ca s-au inregistrat defectiuni asupra capacitatii de productie a unor grupuri energetice. Ministerul Energiei precizeaza ca, in conformitate cu Legea energiei, este obligat sa dea curs notificarii operatorului de transport si sistem. Ministrul Energiei, Toma Petcu, a prezentat joi, in cadrul sedintei de Guvern, o analiza privind functionarea Sistemului Energetic National, urmare a parcurgerii a sase zile de varf de iarna, marcate de consumuri istorice de gaze naturale cat si de energie electrica.

Ministrul Energiei sustine ca adoptarea Hotararii „nu inseamna deloc aplicarea imediata a acesteia”, ci un plan B la care autoritatile pot apela „in cazul in care situatia o cere”. ”Experienta ultimei perioade cu consumuri istorice de gaze naturale si energie electrica ne obliga sa nu trecem usor peste acest episod si sa gandim solutii pentru eventuale situatii similare, poate chiar mai grave. Hotararea de astazi poate fi tradusa intr-un singur fel: nevoia de a avea cadru legal, la care sa apelam doar atunci cand populatia si integritatea sistemului ar putea fi in pericol. Orice tara care isi respecta populatia pozitioneaza siguranta acesteia inaintea orcarei marje de profit”, a afirmat Petcu. Hotararea aprobata joi ii permite Transelectrica sa poata pune in aplicare, „doar in cazul unei situatii de criza”, masuri graduale de siguranta, in functie de nivelul amenintarii.

Aceste masuri presupun, intre altele, trecerea centralelor pe combustibil alternativ (pacura) pentru siguranta functionarii atat a retelei de transport de energiei electrica cat si a retelei de transport a gazelor naturale. „Masura s-ar aplica strict in situatia in care Romania ar inregistra un deficit de gaze naturale”, arata comunicatul.

Masurile permit reducerea sau anularea exporturilor de nergie electrica. „Aceasta masura s-ar aplica in situatia in care, desi exista capacitate disponibila la export, resursele ar fi limitate si ar risca sa nu poata asigura necesitatile de consum ale populatiei”, precizeaza Ministerul Energiei.

Aceasta masura nu ar afecta contractele anterioare ale companiilor romanesti, ci ar impiedica doar realizarea de exporturi suplimentare. Totusi, actul normativ permite si reducerea sau anularea exporturilor notificate. „Masura este menita sa protejeze populatia de riscul intreruperii alimentarii cu energie electrica si ar presupune interventia operatorului de transport si sistem asupra tranzactiilor angajate de energie electrica la export”, precizeaza oficialii Ministerului Energiei.

In caz de criza energetica, actul normativ paermite si reducerea consumului de energie electrica pentru companii. „Precizam ca limitarea nu ar afecta populatia, aceasta fiind aplicata doar in zona industriala prin restrictionarea consumului la o putere minima tehnologica”, arata ministerul. Hotararea a fost realizata in acord cu o directiva europeana ce permite unui stat membru, in cazul unei crize subite pe piata energiei, care poate ameninta siguranta sau securitatea persoanelor, sa ia temporar masuri de salvgardare necesare.

Reprezentanții Ministerul Energiei au prezentat în ultima ședință de guvern un raport întocmit de mai marii companiei, care prezintă o situație apocaliptică a modului a cantității de apă furnizată de hidrocentrale

La preluarea mandatului, miniștrii Energiei și Economiei anunțau că nu sunt probleme în aprovizionarea cu energie electrică. Acum însă au alte păreri. Potrivit unui comunicat al ministerului Energiei, încă de pe data de 11 ianuarie Transelectrica a notificat mai multe instituții de faptul că există o criză iminentă în funcționarea sistemului energetic național. Este vorba de perioada 17 – 20 ianuarie, iar ministerele Energiei și Economiei au fost anunțate că vor fi probleme cu aprovizionarea cu energie electrică din cauza vremii severe.

Potrivit speciasliștilor, gazele au ajuns la un consum istoric, trecându-se la consumul din conductele magistrale, adică sursele tradiționale de gaze nu au fost suficiente. Pe de altă parte energia produsă în parcurile eoliene a fost foarte puțină deoarece din cauza viscolului instalațiile au înghețat. Transportul cărbunelui a fost afectat de asemenea din cauza vremii.

Guvernul a elaborat un act normativ prin care exporturile de electricitate pot fi anulate, iar consumul intern de energie electrică poate fi restricţionat. Autorităţile spun că limitarea în tranşe a consumului de energie electrică fiind aplicată în zona industrială prin restricţionarea consumului la o putere minimă tehnologică.

Ministerele Energiei și Economiei pregătesc potrivit unor surse guvernamentale măsuri pentru reducerea cantității de energie electrică furnizată agenților economici pentur a ajuta populația.

Astfel se impune, din nou, să adoptăm, URGENT, gândirea vecinilor care de mai bine de 10 utilizează sistemele de încălzire prin pompe de căldură și panouri solare de încălzire a apei furnizate de compania EcoDrill. Astfel, populația României va beneficia de căldură și apă caldă GRATIS, cu sprijinul naturii care nu cere nimic în schimb.

Pentru aceasta nu trebuie decât să apelați numărul de telefon: 0749.861.105

Romania nu este doar o tara cu climat temperat unde gasim toate anotimpurile si toate formele de relief. In contrapartida, tot aici gasim toate tipurile de soluri de la solul argilos, lutos, nisipos din zona Insulei Braila, albiei Dunarii, Campia Baraganului sau campia Deltei, pana la solul dur, stancos din zona Piatra Craiului, Bucegi sau Fagaras. Ca si idee, in Statele Unite exista echipamente care iti pot spune cu precizie, pana la o adancime de 80 de metri adancime si o marja de eroare de cativa milimetri, unde se afla un anumit strat subteran acvifer.

Din nefericire, costul unui astfel de echipament este descurajant pentru oamenii obsnuiti pentru ca depaseste ordinul sutelor de mii de euro. Este un studiu complex care implica atat echipamente geofizice cat si echipamente seismice. O astfel de evaluare iti permite nu doar sa afli unde se afla apa ci si in ce cantitate, care este debitul, la ce unghi se afla fata de nivelul marii, calitatea stratelor acvifere si natura geologica a terenului. In functie de duritatea solului, exista doua tipuri de foraje – foraje in soluri moi si foraje in soluri tari.

Forajul in solurile moi

Solurile moi sunt solurile lutoase, argiloase din zona Campiei Baraganului si alte regiuni aflate intre 0 – 100 de metri altitudine. In acest caz se recomanda forajul cu noroi bentonitic.

Argila bentonitica (noroiul bentonitic), este un amestec folosit la stabilizarea peretilor forajelor in faza incipienta. Noroiul bentonitic este cunoscut pentru propritatile sale tixotropice (are capacitatea sa se transforme in urma unor socuri mecanice). Ca o paranteza, solurile argiloase nu sunt recomandate pentru constructii inalte pentru ca in cazul unui cutremur se lichefieaza si se transforma in valuri de mal.

Forajul in solurile tari

Cand vine vorba de solurile cele mai dure, una dintre cele mai populare metode de forare este forajul cu ajutorul unui sistem de ciocane pneumatice. Practic vorbim de instalatii foarte mari si puternice dotate cu compresoare uriase si alte componente.

Hidroforul este un sistem de alimentare cu apa si da rezultate foarte bune racordat la puturile de adancime. Acest sistem este format din: electropompă, vas de hidrofor, racord antivibrant, presostat, manometru. Sunt de diferite marimi si pot fi optimizate in functie de nevoile fiecarei persoane. De exemplu, pentru irigatii este recomandat un hidrofor cu presiune si debit mari.

Vasul de hidrofor

Vasul de hidrofor poate avea mai multe capacităţi, dar cea mai uzuala este cea de 24 litri. Care este rolul acestuia? Protejează pompa de fluctuatiile de presiune ce pot afecta buna funcţionare a pompei. Racordul antivibrant face legătura intre pompă şi vasul de hidrofor, manometrul măsoară şi afişează presiunea de apă creată de pompă in circuitul de alimentare, presostatul are următorul rol: porneşte şi opreste electropompa in funcţie de presiunea de apă de pe circuitul de alimentare = sistemul de ţevi ce pleacă de la hidrofor pană la fiecare robinet din casa noastră.

Presostatul ştie să citească 2 presiuni: minimă = 1,5 bar şi maximă = 2,5 bar. Cu aceste presiuni este setat presostatul atunci cand este cumpărat dar pot fi reglate (mărite sau micşorate) de către un instalator.

Alegerea marimii rezervorului hidroforului este in functie de numarul de consumatori, frecventa consumului, numarul de bari si are legatura si cu celelalte utilaje de foraj folosite. Pornirile hidroforului sunt mai rare atunci cand rezervorul este mai mare. Cand rezervorul este mic, hidroforul va porni la cel mai mic consum de apa. In mod obisnuit, hidroforul porneste atunci cand rezervorul este golit pe jumatate. Hidrofoarele de 9 m au coloana de aspiratie de 9 metri, ceea ce inseamna ca aceasta este distanta de la hidrofor pana la apa. Indicat este ca aceasta coloana de aspiratie sa aibe o suprafata de 1-2 m in interiorul apei. Hidrofoarele de 30 m sunt cele de mare adancime, destinate in cazul alimentarii dintr-un put. Adancimea aleasa difera in functie de necesitati.

Hidrofoarele de aspiratie 9 metri au pompe autoamorsante. Acestea sunt folosite pentru sisteme mici de alimentare, cand apa este extrasa dintr-o retea de alimentare sau dintr-un rezervor tampon. Mai sunt numite si hidrofoare cu pompa de suprafata, fiind utilizate pentru o locuinta cu alimentare de la retea sau dintr-un put cu nivelul apei de maxim 8.5 metri.

Nicio lucrare de foraj care sa reziste in timp si care sa-ti ofere apa de calitate n-are voie sa fie realizata fara un studiu geotehnic bine documentat. Studiul geotehnic este o documentaţie tehnică necesară la construirea, extinderea sau consolidarea unui foraj de apa, sau foraj pentru pompe de caldura si presupune parcurgerea mai multor etape.In primul rand, ai nevoie de cercetare temeinica in teren prin executarea mai multor foraje geotehnice. Apoi se trece la prelevarea de probe tulburate și netulburate, pentru a se stabili calitatea apei, duritatea ei, provenientav – strat freatic 1, 2 sau 3 depinde de adancimea la care se executa forajul și cercetarea specifica “in situ” urmată de analizarea probelor ȋntr-un laborator atestat și realizarea ȋn final a documentaţiei tehnice. Toate acestea formează în final un studiu geotehnic.

Studiul geotehnic este o parte componentă a documentaţiei tehnice necesare autorizării executării lucrărilor de construcţie, conform cu Legea nr.50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificarile și completările ulterioare.

Studiile geotehnice pentru ce tip de constructii se fac?

Documentaţiile geotehnice se întocmesc pentru construcţii civile (case, blocuri, cladiri de birouri, şcoli, gradinite, spitale), industriale (hale, fabrici, depozite, silozuri), agrozootehnice, energetice(centrale eoliene, panouri solare, hidrocentrale), miniere, de telecomunicaţii, Foraje-Geotehnice-Instalatie-URB edilitare şi de gospodărie comunală (reţele de apă, gaze, canalizare), pentru construcţii de căi ferate, pentru drumuri, sisteme rutiere, aeroportuale, poduri, tunele, pentru construcţii de porturi, şantiere navale şi platform marin, pentru construcţii şi amenajări hidrotehnice, pentru ȋmbunătăţiri funciare, precum şi pentru orice alte categorii de construcţii.

Ce informaţii trebuie furnizate pentru un studiu geotehnic?

Preţul, durata şi realizarea unui studiu geotehnic depind toate de foarte multe detalii, atat din punct de vedere al echipamentelor folosite, mentanta lor, manopera si expertiza asupra datelor.

In plus, lungimea diametrului putului si adancimea la care se frezeaza determină în primul rând numărul de foraje geotehnice effectuate si evident, de aici apar si fluctuatiile de pret.

Un alt element care influenteaza complexitatea unui studio geotehnic tine de regimul de forare si scopul acesteia. Un studiu geotehnic pentru pompe de caldura va costa mai mult decat un studiu pentru realizarea de puturi.